vineri, 17 aprilie 2015

O stea cazatoare

Esti ca o stea cazatoare care a  lovit cu lumina ei luciul straveziu al apei. Stralucesti pe campul plin de flori vestejite, cu lumina ta zdrobesti orice frumusete rara. Hainele tale sunt  un albastru de zenit, parul tau e palid ca spicul graului , fata ta e alba.



Tu indeplinesti orice dorinte atunci cand indragostiti ti le cer. Insa esti si mincinoasa caci apoi le zdrobesti.


Palpai usor, lumina ta se stinge. Tu esti singura si ai un suflet pustiit. Nimeni nu iti indeplineste comoara de dorinte ascunse in sufletul tau plin de trandafiri si crini. Inima ta e inconjurata de un zid de spini, sangereaza si se lupta cu nisipul din pustiul desertului.


Talpile iti sunt ranite de atata mers, cararile pe care tu le luminai odata sunt acum cunfundate in cel mai adanc mister. Nu mai vrei sa stralucesti si vraja ta de aur si rubine moare, lumina ta albastra se stinge incet, usor.


Gata, aprope ca nu se mai distinge si totul e intuneric. Doar o mana intinsa care se apleaca usor  te mai poate salva, doar ea poate sa iti sporeasca lucirea.


Poezia a fost publicata si pe http://www.mostwantedblog.org/2011/10/03/o-stea-cazatoare/. Este o poezie creata de mine. 

Text: All @rights reserved to rosia_lady 
Images: All rights reserved to their authors mostly from deviantart.com

sâmbătă, 11 aprilie 2015

Wrap-up - Ianuarie + Februarie + Martie

Pentru că recenziile îmi iau foarte mult timp şi urmează să le postez pe rând când prind vre-o clipă liberă, m-am gândit să postez despre cărţile care le-am citit anul acesta până la sfârşitul lunii martie.

Anul acesta am vrut să îl încep în forţă, dar se pare că am citit spre ruşinea mea doar 7 cărţi până acum.

Am să încep cu luna ianuarie şi vă prezint cărţile care mi-au deschis anul.

Ianuarie 

1. Dragonul Majestăţii sale de Naomi Novik.

La început de an nu am mai rezistat, am luat cartea Dragonul Majestăţii Sale de pe raft, deoarece stătea de doi ani în bibiliotecă şi nu m-am atins niciodată de ea. Am păstrat-o însă pentru zilele lungi de iarnă când vroiam să citesc ceva plin de aventură şi eroism. Bad choice, am crezut că o să fiu surprinsă, că o să o citesc pe nerăsuflate. Începutul a fost foarte promiţător, dar după ce am ajuns pe la pagina 150 acţiunea era aşa de înceată, aveam impresia că nu se întâmplă nimic. Săream câte cinci pagini în speranţa că voi fi atrasă de acţiune. Nimic şi nimic. Mă chinuiam ca peştele pe uscat să înaintez şi nu reuşeam, aşa că am sărit peste pagini şi am ajuns la sfârşit şi gata. În orice caz mi s-a părut o carte slabă care a reuşit să îmi scadă motivaţia de a mai citi ceva pentru o săptămână.

Cu tot ce am rămas din cartea asta este începutul, care a fost scris destul de frumos şi cu multă imaginaţie, însă doar atât şi nimic mai mult. A.., şi era să uit ...,ador coperta! E cea mai frumoasă carte din bibliotecă în materie de copertă :). Decorează frumos raftul. Cred că mai încolo va ajunge la un schimb de cărţi pentru cei care iubesc genul acesta de cărţi.

Sursa: proprie


În Ianurie am mai început şi cartea Tess D'Uberville care am terminat-o în Februarie.Am să o includ deci la cărţile din luna Februarie.

Februarie

2. Tess D'Uberville de Thomas Hardy

Am citit-o aproape într-o lună şi ceva într-un ritm lent, însă am adorat-o, iar dacă o citeam rapid nu aş fi reuşit să o ador aşa de mult, sa meditez adânc la ea. Este o odă a suferinţei, a condiţiei femeii într-o lume aspră, o ploaie de lacrimi pure pe un pâmânt secerat de umbra nepăsării. Puteţi citi recenzia acestei cărţi aici.




3. Looking for Alaska de John Green

Cartea aceasta a fost ca o căutare a sinelui, a fost şocantă, a fost diferită faţă de orice carte YA. Ridică întrebări care nu ţi le-ai pus până acum sau poate că da, dar nu în acest mod. Împreună cu personajele o cauţi şi tu pe Alaska, vrei să elucidezi misterul şi te îndoieşti, speri până când finalul îţi spulberă visele, dar te faci să continui să mergi. Poate că continui să mergi şi să cauţi ceva măreţ, ceva care te face să te simţi viu, un alt mod de a trăi - “I go to seek a Great Perhaps.” 


“If people were like rain, I was like drizzle and she was a hurricane.” 

Martie

Daca în Ianuarie şi Februarie am fost puţin mai leneşă în privinţa cititului, pot spune că în Martie am mai recuperat puţin. Luna trecută a fost una plină de cărţi mai interesante. Am descoperit şi autori noi.

4. Cimitirul cărţilor uitate de Carlos Ruiz Zafon

Nu pot să povestesc despre cartea asta fără să nu simt că nu pot să îi fac o descriere care să îi facă dreptate şi să nu îi ştirbească frumuseţea. Poate cuvintele care le caut nu sunt acolo, şi nu pot să exprime frumuseţea ei şi complexitatea de sentimente care ţi le trezeşte. Este o perlă gotică modernă şi nu am să spun mai multe, pentru că în curând am să postez o recenzie şi citate din ea.

Este o carte care chiar merită cinci stele plus.



5.Persuasion de Jane Austen

Este o carte drăguţă, mai complexă. Poate unul dintre romanele mai mature ale lui Austen. Ne prezintă faptul că dragostea poate dura ani, chiar şi în lipsa persoanei care o iubim, şi nu scade în intensitate dacă este adevărată şi nu egoistă. Recenzie în curând.

Am citit exact versiunea de mai jos, împrumutată de la bibliotecă. Are o copertă drăguţă.


6. Coraline de Neil Gaiman

Dacă aş fi citit cartea aceasta în copilărie cu siguranţă aş fi avut coşmaruri, de aceea mă bucur că am citit-o acum la 22 de ani.

Este o poveste ciudat de frumoasă, stranie şi spooky. Au fost câteva momente pe care chiar le-am citit cu încordare. Acest mic roman este foarte potrivit pentru zilele calde de primăvară. Am citit-o pe o vreme cu soare şi cred că tot timpul am să o asociez cu o mică miresmă de primăvară, cu toate că este puţin mai dark.

Am citit-o într-o zi şi am facut bine că nu am lălăit-o pe mai multe zile, a fost superb să privesc acţiunea ei în câteva ore şi să îmi imaginez fiecare scenă. Nu trebuie să faci un efort de imaginaţie când îl citeşti pe Neil Gaiman, pur şi simplu imaginaţie devine sălbatică. Este primea mea carte citită de acest autor, v-am spus doar că în luna Martie a fost o lună a descoperirilor.


“Because,' she said, 'when you're scared but you still do it anyway, that's brave.” 

7. Cianură pentru un surâs de Rodica Ojog Braşoveanu.

“Un colț desprins al perdelei lăsa să se vadă o lună galbenă, în zdrențe, închipuită de un pictor nebun.”

Autoarea asta e genială. Nu am ghicit criminalul decât în ultima clipă, am şi bănuit pe cine nu trebuia. Era aşa de cert, şi totuşi.

Acest roman înfăţişează două picturi celebre, o mână de vecini care o păzesc şi care pe rând sunt otrăviţi cu cianură fără a mânca ceva. Cartea are ceva in comun cu Cei Zece Negrii Mititei al Agathei Christie, este genul acela de mister, în care totul este iraţional şi greu de elucidat.


Vă doresc o după-masă frumoasă şi sper că melodia de mai jos să vă încânte inimile.



vineri, 10 aprilie 2015

Votati Romance of Pages - Topul blogurilor de carte din Romania

M-am înscris şi eu in topul blogurilor. Sunt extrem de fericită că am fost acceptată, înseamnă mult pentru mine. Pentru a avea o şansă în această competiţie am nevoie de voturile voastre. Pentru a vota trebuie să daţi click pe butonul de mai jos "Votează şi tu" şi după aceea să daţi like la pagina care se va deschide. E simplu şi uşor doar la două clickuri distanţă. Vă mulţumesc pentru că sunteţi alături de bloguşorul meu! V-am pupat dulce.
Recenzii de cărți scrise de cititori - GoodRead.ro

marți, 7 aprilie 2015

Am revenit + vechiul blog petaledelotus va renaste aici


Vreau să vă anunţ că sora mea mi-a oferit idea briliantă să readuc postări din vechiul blog care a fost închis, pe blogul curent. 

În acest mod nu va trebui să întreţin două bloguri, ci doar unul. Pe acesta! 

Aşadar, în curând voi posta vechile poezii de pe vechiul blog petaledelotus.blogspot.ro. 

Am intenţia să continui să scriu poezii şi povestiri, după o lungă pauză! 

Pur şi simplu nu vreau ca talentul să mi se piardă şi să se uzeze. Vreau să termin romanele care le-am început şi să public unul până în ianuarie anul viitor. Bineînţeles, mă aşteaptă un an lung de muncă şi mult scris.

Voi posta în continuare despre cărţi, despre scris şi despre multe alte lucruri frumoase. 

Mă bucur că încă sunteţi alături de mine şi mă sprijiniţi. Sper că în continuare voi primi critici şi sugestii din partea voastră despre ceea ce scriu. Chiar am nevoie de părerea voastră sinceră. Vă mulţumesc!

Poze din sursa personala (realizate de sora mea :))

Poze din sursa personala (realizate de sora mea :)




vineri, 20 martie 2015

Primele 100 de cuvinte - #15- Cimitirul cărţilor uitate

  Se pare că nu am mai postat de mult timp în cadrul acestei rubrici. În ultimul timp chiar dacă nu am mai postat pe blog am citit destul de mult. Acum citesc Cianură pentru un surâs, deoarece vreau să lecturez cât mai multe cărţi scrise de autori români.

Am citit în sfârşit o carte scrisă de Zafon şi nu regret nici măcar puţin, avem mari aşteptări de la carte, dar nu credeam că are să mă surprindă într-un asemenea fel, să îşi răsfrângă aşa de mult cuvintele asupra sufletului meu şi să mă lase fără grai.

Cartea în cauză este, cum poate aţi şi ghicit deja, Cimitirul Cărţilor Uitate. Vă las să savuraţi câteva cuvinte din acest roman superb.


Cimitirul Cărţilor Uitate

Încă îmi amintesc dimineaţa aceea când tata m-a dus
pentru prima oară să vizitez Cimitirul Cărţilor Uitate. Se cerneau primele zile ale verii lui 1945 şi umblam pe străzile unei Barcelone prinse sub ceruri de cenuşă şi sub un soare de abur care se revărsa peste Rambla de Santa Monica într-o
ghirlandă de aramă lichidă.
  —  Daniel, ce- ai să vezi astăzi n-ai să poţi povesti nimănui, m-a avertizat tata. Nici prietenului tău Tomas. Nimănui.
  
—  Nici măcar mamei? am întrebat eu cu jumătate de glas.

 Tata oftă, ascunzându-se în acel zâmbet trist care îl urmărea ca o umbră de-a lungul vieţii.

 — Ba sigur că da, a răspuns cu capul plecat. Faţă de ea n-avem secrete. Ei poţi să -i povesteşti orice.

Sursa
La scurtă vreme după războiul civil, o epidemie de holeră o luase pe mama. Am îngropat-o la Montjuic în ziua când împlineam patru ani. Îmi amintesc doar că a plouat toată ziua şi toată noaptea, iar când l-am întrebat pe tata dacă cerul plângea, n- a avut glas să-mi răspundă. Şase ani mai târziu, absenţa mamei continua să fie pentru mine un miraj, o linişte strigătoare pe care încă nu mă deprinsesem s-o fac să tacă prin cuvinte. Tata şi cu mine locuiam într-un mic apartament de pe strada Santa Ana, lângă piaţa bisericii. Apartamentul era situat chiar deasupra librăriei specializate în ediţii de colecţie şi în cărţi uzate moştenite de la bunicul meu, un bazar fermecat despre care tata era încredinţat că într-o zi avea să treacă în mâinile mele. Am copilărit printre cărţi, făcându-mi prieteni invizibili în pagini care se descompuneau în pulbere şi al căror miros încă îl mai păstrez pe mâini. De mic mă obişnuisem să aţipesc în timp ce îi povesteam mamei, în penumbra camerei mele, întâmplările de peste zi, peripeţiile mele de la colegiu, ce învăţasem în ziua aceea… 
 

miercuri, 25 februarie 2015

Tess D'Uberville - recenzie


Scurt rezumat: Cartea spune povestea unei fete simple de la ţară. Când tatăl  ei află de la pastorul din Marlott că familia sa se trage dintr-un neam mare şi vechi, din neamul d'Uberville, acesta işi pierde complet capul pentru că este urmaşul cuiva mareţ. Această descoperire este poate acea întorsătură, o cotitură radicală ce avea să îi schimbe viaţa fetei simple pe nume Tess.

Aflată la o mică sărbătoare cămpenească, îmbrăcată într-o rochiţă albă ce îi subliniază puritatea şi inocenţa,  
Tess se bucură de dansul în aer liber  alături de prietenele ei. Viaţa şi fericirea tinereţii se citeste pe faţa ei. Un străin îşi face apariţia la acest dans şi parcă tulbură prin farmecul său tineresc sufletul Tessei, o fascineză şi îi face sufletul să tremure ca un fluture, însă nu dansează cu ea, nu schimba nici un cuvânt.

Aflând de existenţa unei rude bogate pe nume d'Uberville, Tess pleacă să o întâlnească. Ajunsă acolo întâlneşte un bărbat sarcastic, antipatic şi puţin afemeiat pretinsul ei verişor, Alec. Între timp este angajată să ingrijească păsările doamnei d'Uberville.

Din acest punct scânteia aprinde fitilul, Alec filtreaza cu aceasta, îi dă târcoale, însă Tess fîind naivă şi inocentă nu îşi dă seama de intenţiile lui, iar toate aceste lucruri duc la: pierderea inocenţei acesteia, plecarea lui Tess în alt loc, unde poate să uite şi unde îşi întâlneşte iubirea vieţi, pe Angel.


Impresii:

Cred că acest roman ne spune exact despre poziţia femeii în acea perioadă, despre vulnerabilitatea unui suflet inocent în faţa monştrilor umani, a celor care nu respectă sexul frumos. Atitudinea Tessei nu este una feministă, ci mai degrabă se lasă dominată, şi simte că este de datoria ei să fie sclava soţului ei. Ea nu încearcă, nu luptă să se apere în faţa acuzaţilor şi nici nu învinovăţeşte. 

Se lasă parcă umilită de prejudecăţile lui Angel. În cele din urmă sufletul ei ramâne vulnerabil şi ce este slab este parcă menit spre autodistrugere.
Cu toate că uneori doreşte să ne arate că poate fii puternică, lipsa ei de fermitate îi pavează calea spre nefericire.

Cartea aceasta ne demonstrează că trebuie să luptăm pentru noi, pentru ceea ce credem, pentru fericire şi să nu fim laşi să fim hotărâţi.

Romanul acesta primeşte punctajul maxim. 5 trandafiri pentru revolta, pentru durearea, pentru ideile pe care această carte le-a trezit în mine. O carte este bună, dacă te face să gândeşti.






vineri, 9 ianuarie 2015

Persuasion Read Along - Chapter 1 - Persuasiune recenzie - Capitolul 1



EN: Oh, hear we are again. After re-reading the first chapter of Persuasion today in order to review it with justice, I must say that I really caught some interesting tiny details, which I couldn't see when I read it on Monday.
I will start not by making a review :).
The first chapter presents us a very interesting person, Sir Walter Eliot. Austen's describes his peculiar pleasure in reading  the book of Baronetage, the story and lives of his ancestors and from time to time he adds himself notes in it, about his important role he had in the Parliament, the date when his daughter Marry married, the day when his beloved wife Elizabeth died.
Sir Walter is a vain person, he takes pleasure in admiring his good look and he loves his eldest daughter Elizabeth just because she is more beautiful than her younger sisters. After the short description of Sir Eliot character, the attention of the reader it is absorbed by Elizabeth. If you do not have the slightest idea about this novel, then Jane Austen will make you think that the leading character is Elizabeth, but she is not. 
Elizabeth is described as a stunning beauty even if she is 29 years old. In this part of this chapter Austen has a modern point of view, or maybe this is just my interpretation. She actually says that Elizabeth is more charming at 29 years old,  she does not have the misconception of people who lived in her times, who said that if you are 25 years old, then you are an old cloth, hopeless and damned to be single forever :).
In this chapter we find out that Sir Eliot loves only Eluzabeth, considers Mary a disappointment and Anne as a lost cause, almost an invisible person. The most interesting thing is that Anne has a character more similar to her mother, but as Sir Eliot judges people by their look, he doesn't see the beauty, the shine of her heart.
Wow, this was great. I am having so much fun in dissecting the chapter of this booking. This read along is such a great idea because it makes you to reflect upon each chapter of this novel and makes you understand better the world Austen created inside it.

"Vanity was the beginning and the end of Sir Walter Elliot's
character; vanity of person and of situation. He had been remarkably
handsome in his youth; and, at fifty-four, was still a
very fine man. Few women could think more of their personal
appearance than he did, nor could the valet of any new made
lord be more delighted with the place he held in society. He
considered the blessing of beauty as inferior only to the blessing
of a baronetcy; and the Sir Walter Elliot, who united these
gifts, was the constant object of his warmest respect and
devotion"


"He
considered the blessing of beauty as inferior only to the blessing
of a baronetcy; and the Sir Walter Elliot, who united these
gifts, was the constant object of his warmest respect and
devotion."


"..but Anne,
with an elegance of mind and sweetness of character, which
must have placed her high with any people of real understanding,
was nobody with either father or sister; her word had no
weight, her convenience was always to give way— she was only
Anne."


RO: Mă simt prost că am făcut postarea doar în engleză şi nu pot să nu împărtăşesc şi cu cei care mă urmăresc şi fac parte din blogosfera românească acest post cu un challenge superb. Dacă aţi văzut postarea anterioară săptămâna aceasta m-am alăturat unei provocări iniţiată de Heidi  de pe blogul Literary Adventures Along the Brandywine de a citi în fiecare săptămână 3 capitole din romanul Persuasiune a lui Jane Austen şi de a posta recenzia şi gândurile care le am despre fiecare capitol în parte.

După ce am recitit astăzi primul capitol din Persuasiune pentru a îi face o recenzie mai clară, trebuie să mărturisesc că am captat câteva detalii mici şi interesante, pe care nu le-am văzut atunci când am citit pentru prima data capitolul 1, lunea ce tocmai a trecut.

Am să termin cu vorbăria şi am să încep acum să împărtăşesc cu voi recenzia primului capitol.

Primul capitol ne prezintă un personaj interesant pe Sir Walter Eliot. Austen ne descrie plăcerea puţin ciudăţică a acestuia de a citit în mod periodic cartea Baronetajului, ce cuprinde povestea şi viaţa neamului său şi pasiunea lui de completa cartea cu mici note despre rolul care el l-a avut în Parlament, data la care s-a căsătorit fiica sa pe nume Mary sau ziua în care soţia lui iubită s-a stins din viaţă.

Sir Walter este o persoană orgolioasă, el găseşte o desăvârşită plăcere în a-şi admira frumosul lui fizic, el de asemenea o iubeşte foarte mult pe fiica lui cea mai mare pe Elizabeth, datorită faptului că este mai frumoasă decât celelalte surori mai mici ale sale. După scurta descriere a caracterului lui Sir Eliot, atenţia cititorului este captată de Elizabeth. Dacă nu ai nici cea mai mică idee asupra acţiunii acestei cărţi, vei fi indus/ă îm eroare de Austen şi vei tinde să crezi că  personajul principal este chiar Elizabeth, însă nu este. Elizabeth este descrisă ca o frumuseţe acaparatoare, chiar dacă are 29 de ani. În această parte a capitolului Austen ne împărtăşeşte un  un punct de vedere destul de modern.., sau poate mi se pare mie şi aceasta este doar părerea mea. Ea ne spune de fapt că Elizabeth este mult mai fermăcătoare la cei 29 de ani ai săi, şi nu ne împărţăşeşte concepţia oamenilor din acea epocă, şi anume că la 25 de ani eşti o haină învechită, fără speranţă, condamnată să rămâi singură (nemăritată) pe vecie :).


În acest capitol aflăm că Sir Eliot o iubeşte pe Elizabeth, o consideră pe Mary o mare dezamăgire iar pe Anne (personajul principal al acestei cărţi) ca find o cauză pierdută, aproape o persoană invizibilă. Cel mai interesant aspect este că Anne are un caracter foarte asemănător cu al mamei sale, dar din păcate cum Sir Eliot judecă persoanele din jurul său după înfăţişare, el nu observă frumuseţea, strălucirea sufletului ei.

Wow, acest challenge este superb. Am o mare plăcere şi este distractiv să disec fiecare capitol al acestei cărţi. Acest read along este o idee superbă, deoarece te face să reflectezi asupra fiecărui capitol din acest roman şi în acest mod poţi să înţelegi mult mai bine lumea pe care Austen a creat-o în interiorul lui.

background