miercuri, 5 noiembrie 2014

Asasinul Orb - Margaret Atwood - recenzie


 Ce spun ei:
„La zece zile de la sfarsitul razboiului, sora mea Laura a cazut cu masina de pe un pod.” Asa isi incepe povestea Iris Chase, rememorand dupa mai bine de cincizeci de ani misterioasa moarte a Laurei. O poveste fascinanta despre doua surori si secretele lor, in care adevarul pandeste dupa fiecare pagina, dar abia la sfarsit se arata, naucitor de neasteptat.
Imbinarea perfecta dintre nota grava, lirismul bine dramuit si umorul de la cel frust la cel subtil, precum si intercalarea unor pasaje de science-fiction de o frumusete stranie si captivanta totodata dau naratiunii culoare si dinamism, stimuland permanent interesul. Plasat pe fundalul istoric al secolului douazeci, Asasinul orb este o poveste extraordinara despre aduceri aminte, intriga si tradare.

Ce spun eu:


Asasinul orb este o carte foarte complexa, a a cărei acţiune impresionantă şi fascinantă nu poate fii redată într-o recenzie.  În primul rând în încercarea de a o descrie poate voi strica din magia ei şi îi voi face pe cei sceptici să nu o mai citească. Totuşi am să încerc să redau în scurte cuvinte acţiunea şi lucrurile care m-au impresionat la această carte.

Am ales-o din bibliotecă pentru că la vremea aceea aveam impresia falsă că este un roman poliţist, în genul Agathei Christie, dar m-am înşelat şi în schimb am dat peste o carte diferită de cele pe care le-am citit până acum. Are un stil unic, 3 fire narative şi multe personaje care mai de care mai interesante, dar şi ciudate.

Iris este o femeie cu o vârstă înaintată, a cărei istorii de familie o insipră să îşi lase memoriile familiei sale pe o foaie de hărtie, o foaie de ispăşire. Povestea începe să apară în scenă, iar naratoarea ne prezintă câteva scene frumoase din viaţa bunicii ei, a mamei sale, până ajunge la povestea cea mai importantă, a sa si a sorei sale mai mici Laura (o fată specială, special de ciudată uneori). Autoarea povesteşte copilăria lor împreună, marile drame prin care trec în această perioadă (moartea mamei, starea de decădere a tatălui etc), mici frânturi de fascinaţie exercitată de Laura asupra unui bărbat interesant, cu idei revoluţionare. Dupa o perioada, Iris Chase se căsătoreşte cu Richard, un bărbat bogat pentru a salva afacerea cu nasturi a familiei, însă în căsnicia ei un personaj important apare, aceasta este sora soţului ei, o fiinţă ce doreşte să controleze tot, să se joace, să întindă sforile unei marionete.
  
Povestea se conturează în lumea primului şi al doilea război mondial, prezintă o dramă de familie, modul în care uneori dragostea din care alţi se înfruptă în mod nechibzuit distruge pe fiinţa cea mai apropiată şi felul în care o vorbă şi un adevăr poate ucide într-o clipă un suflet plăpând, visător.

Alt fir narativ care se intersectează cu cele de mai sus este povestea asasinului orb, a unei civilizaţii ce trăieşte pe planeta Xenor. Aceste fragmente care apar în carte sunt desprinse parcă dintr-un comic book american dar care se armonizează foarte bine cu celelalte fire narative creând un roman modern, o artă contradictorie ce te fascineaza.

Mi-a plăcut foarte mult acest roman, deoarece te pune pe gânduri şi te macină zile întregi de la citirea lui. Este o poveste impresionată despre felul în care putem deveni la rândul nostru asasini orbi, măcinaţi de propriul egoism, ucigând fluturii de lumină ce se nasc foarte rar în această lume şi se sting repede, în vânt.


În curând voi posta şi câteva citate interesante din acest roman de nota 10.



luni, 3 noiembrie 2014

Primele 100 de cuvinte # 14 - La maison du chat qui pelote + Cartea din cufăr #6



—Vous voyez ce que l'amour m'a fait faire - Honore de Balzac, La maison du chat qui pelote



Săptămâna aceasta mă delectez cu lectura unei cărţi excelente, un roman din comedia umană a lui Balzac.
Zilele trecute căutam recenzii la cărţi scrise de Balzac pe blogurile româneşti de cărţi şi spre surprinderea şi dezamăgirea mea am realizat că acest autor este foarte puţin citit, aproape deloc în România. Nici pe forumuri nu am găsit foarte multe păreri despre el, iar despre cartea mai jos menţionată, nici un cuvânt.

Mai mult cartea La casa motanul cu mingea, sau o altă traducere a titlului La prăvălia motanul cu mingea, nu o găseşti în librării doar la anticariate, versiuni vechi. Ce trist!

Fără alte comentarii, eu citesc o versiune gratuită de pe Gutenberg, în limba franceză a acestei cărţi. Romanul este genial, iar faptul că îl citesc în limba în care a fost scris, mă face să înţeleg că acest autor a fost genial. Descrierile lor sunt picturi în mişcare, o avalanşă de senzaţii şi culori, vărtej de cuvinte.

Mai jos puteţi citi şi voi primele 100 de cuvinte din această carte.



LA MAISON DU CHAT-QUI-PELOTE.

DÉDIÉ A MADEMOISELLE MARIE DE MONTHEAU.

Au milieu de la rue Saint-Denis, presque au coin de la rue du Petit-Lion, existait naguère une de ces maisons précieuses qui donnent aux historiens la facilité de reconstruire par analogie l'ancien Paris. Les murs menaçants de cette bicoque semblaient avoir été bariolés d'hiéroglyphes. Quel autre nom le flâneur pouvait-il donner aux X et aux V que traçaient sur la façade les pièces de bois transversales ou diagonales dessinées dans le badigeon par de petites lézardes parallèles? Évidemment, au passage de toutes les voitures, chacune de ces solives s'agitait dans sa mortaise. Ce vénérable édifice était surmonté d'un toit triangulaire dont aucun modèle ne se verra bientôt plus à Paris. Cette couverture, tordue par les intempéries du climat parisien, s'avançait de trois pieds sur la rue, autant pour garantir des eaux pluviales le seuil de la porte, que pour abriter le mur d'un grenier et sa lucarne sans appui. Ce dernier étage était construit en planches clouées l'une sur l'autre comme des ardoises, afin sans doute de ne pas charger cette frêle maison.



Cartea din cufăr.



Pentru ca postarea aceasta să fie una dublă, voi posta şi rubrica de mult uitată cu romanele ce le citesc şi vreau să le citesc săptămâna aceasta.


Deoarece sunt în concediu şi doresc să mă relaxez, săptămâna aceasta vreau să citesc multe cărţi, sper să reuşesc. 

Ce citesc săptămâna aceasta:

  

Ce mai vreau să citesc săptămâna aceasta: 

 













 Ce am terminat săptămâna trecută:

O jumate de volum din seria Aventurile lui Sherlock Holmes.

 

duminică, 19 octombrie 2014

What makes me happy at the end of the week (1 first edition)

How are you guys? Cum vă prieşte toamna? Mie îmi dă poftă de citit şi de urmărit seriale dar şi de realizat noi categorii pe blog.

Astăzi mi-a venit ideea briliantă de a posta în fiecare duminică lucruri care mă fac fericită la sfârşitul fiecărei săptămâni.


1. Ce carte m-a făcut fericită săptămâna aceasta - Oliver Twist de Charles Dickens. Chiar daca o citesc de o lună şi ceva îmi place că e un slow reading, parcă îi dă savoare ritmul acesta în care o citesc. Mă apuc de ea când mă simt obosită şi apatică, sau răcită ca in cazul de faţă. Mă face fericită e ca un comforting piece of literature. 

2. Puşculiţa cute, very cute în formă de girafă din poza de mai sus.

3. Melodia care m-a inspirat săptămâna aceasta.Maybe Someday - Griffin Peterson
 

3.  Documentare despre Franţa, mai exact despre Louvru. Am uitat cât de superbe sunt poveştile de viaţă ale regilor care au trăit acolo, până când am vizualizat din nou un documentar extraordinar.



4. Priveliştea toamnei.

5. My pinterest. 
What made you happy this week?

marți, 14 octombrie 2014

Mica prinţesă de Frances Hodgson Burnett - recenzie


 Ce spun ei: Nuvelista, romanciera si cunoscuta autoare de literatura pentru copii, Frances Hodgson Burnett (1849-1924) transpune in operele sale remarcabila sa tarie de caracter, punand accent pe valoarea demnitatii pesonale si a mandriei, oricare ar fi circumstantele si consecintele. Romanul Mica printesa ne spune povestea lui Sara Crewe, o fetita care, dupa moartea mamei sale, este adusa de tata din India (unde acesta avea afaceri prospere) pentru a-si desavarsi educatia intr-o pensiune pentru domnisoare, aflata la Londra. Ramasa orfana, Sara isi concentreaza atentia si vointa spre a-si pastra puternica imginatia si inima gingasa, vrand sa le demonstreze celor care o tratau ca pe o cersetoare ca poate si vrea sa ramana o "mica printesa".


Ce spun eu:



Filele cărţii se deschid şi găseşti în interiorul ei o lume magică creată prin ochii unui copil, unei fetiţe (Sara) născută în India, având un tată bogat ce o aduce la Londra la o şcoală cu internat. Chiar dacă este înconjurată de bunăstare materială dar şi de o iubire nemărginită, Sara nu este nici într-un caz un copil răsfăţat.
Aceasta este cu totul diferită față de alte fetițe de vârstă ei. Este foarte matură şi citește multe cărți la vârsta ei. Povestea pare simplă la început dar felul în care personajul evoluează și se  comportă atunci când lucrurile iau o turnură neobișnuită ne dezvăluie modul în care putem supraviețui şi rămâne puternici chiar și atunci când aproape toată lumea ne întoarce spatele. Cartea ne dezvăluie şi faptul că niciodată nu suntem singuri orice s-ar întâmpla şi în cele din urmă  unde este speranța lucrurile încep să se îndrepte. 









vineri, 12 septembrie 2014

Leapşa back to school :)

Îi mulţumesc lui Bianca Ioana pentru nominalizare. Leapşa asta mă face să îmi fie extrem de dor de şcoală, de clopoţelul din liceu, de seminarile lungi de la facultate şi de emoţiile de dinaintea licenţei, dar şi de oamenii pe care i-am lăsat în urmă, de amintiri şi frumuseţe.



Reguli:
1. Încorporați imaginea tag-ului în postarea voastră.
2. Dați tag-ul mai departe.
3. Nu menționați aceleași cărți de două ori.
4. Postați link-ul cu leapșa completată pe blogul Padeniye.
1. Română: Luați cartea preferată de anul acesta și deschideți-o la pagina 100, alineatul al treilea. Scrieți mai jos ceea ce se află acolo, menționând de unde ați luat fragmentul.


Există o fotografie a mamei la Şcoala Normală din London, Ontario, împreună cu alte două fete; toate trei stau în picioare pe treptele din faţă ale internatului, râzând, ţinându-se de braţ. Zăpada iernii e strânsă morman de o parte şi de alta; din acoperiş, ţurţurii picură. Mama poartă o haină din blană de focă; de sub pălărie i se ivesc vârfurile părului blond. 

din Asasinul Orb -Margret Atwood




2. Geografie: Ați citit anul acesta (sau în decursul a doi ani) vreo carte cu o copertă verde, sau care să aibă pe ea ceva legat de natură? Dacă da, puneți o fotografie cu ea.

Îmi pare rău aici am trişat dar nu am toate cărţile la noua reşedinţă..sunt pe acasă . Aici am doar cele care  le-am cumpărat recent.  E foarte frumoasă coperta iar cartea şocantă de adevărată şi incredibilă am citit-o ascultând muzică chinezească tradiţională pe fundal. Superb!!

 
3. Istorie: Vă plac bibliografiile sau cărțile care tratează ceva din istorie? Care este ultima carte pe care ați citit-o, care să urmărească astfel de subiecte?

Cartea de mai jos am primit-o la un concurs cu semnătura de la autoare m-am lăudat mult cu ea când i-am făcut recenzia. Aceasta spune povestea lui Kateryn Parr una dintre soţiile lui Henric al XVIII-lea şi a uneia dintre domnişoarele ei de onoare.


 4. Sport: Să faci sport este un lucru benefic corpului, te împrospătează și-ți dă o stare fresh după; în ciuda faptului că ești obosit de mori, tot te vei simți mai bine. Ce carte fresh, ușor de citit, ați lecturat, și care v-a plăcut?

Cartea care este ca o briză de mare, optimistă, uşoară şi drăguţă e Cartea nunţii de George Călinescu. E superbă cartea asta, aş vrea să o recitesc. Am citit-o cu mulţi ani în urmă şi îmi amintesc că era o scenă drăguţă între cei doi îndrăgostiţi în tren.

 
5. Matematică: Chiar dacă matematica nu este o materie agreată de multă lume, tot trebuie să o faci, chiar dacă durează mai mult timp să o înțelegi. La ce carte ți-ar fi foarte greu să renunți, pentru a învăța?

Ei bine aici am să vă spun că în loc să învăţ la bac în urmă cu patru ani şi ceva citeam Memorile unei Gheişe cu o lună înainte de examenul vieţii.


6. Desen: Să desenzi, să pictezi, a fost mereu o activitate care te relaxa în timpul generalei, dar chiar și în liceu pentru unii. Culorile îți dădeau imaginație, așa că: Ce copertă a unei cărți o urăști din tot sufletul, și ai vrea să o schimbi, dacă ai avea ocazia?

Pur şi simplu nici nu mai am comentarii. O carte frumoasă dar o copertă care nu îmi place deloc.


 7. Biologie: Tuturor ne plac animalele, și nu cred că există cineva care să nu iubească un animal, oricât de drăguț sau înspăimântător ar fi el. Postați mai jos o imagine a unei cărți în care apar astfel de vietăți.

O carte drăguţă cu un cal imaginar :). Nici la acestă ediţie nu e reuşită coperta.


8. Engleză: Mulți cititori au în bibliotecă literatură internațioanlă, așa că presupun că printre sumedeniile de cărți, se strecoară și un autor preferat. Ce scriitor american sau englez vă place cel mai mult? Descrieți-i ideile în trei cuvinte, sau modul de-a scrie.

Jane Austen are un stil drăguţ de care te îndrăgosteşti. Cărţile ei sunt superbe, îţi ajung la inimă iar personajele sunt complexe, colorate, amuzante, enervante, drăguţe, personaje care le îndrăgeşti.

Mi-a plăcut foarte mult Raţiune şi simţire. 
 
9. Muzică: Să asculți muzică este ceva relaxant, care te face să zâmbești, iar cea împletită cu cititul este cu atât mai bună. Aveți vreo carte care să vă fi făcut să cântați (la figurat) de fericire, atunci când ați terminat-o? Sau o melodie care să o fi descoperit în vreo carte?

Pe aripile vântului este cartea care am citit-o pe muzică şi a fost o experinţă inedită. 


10. Dorință: Sunt ferm convinsă că există o carte pe care vă doriți foarte mult să puneți mâna. Care este aceea și de ce vreți atât de mult să o citiți?   

Vreau să citesc foarte mult Umbra vântului de Carlos Ruiz Zafon. Am auzit multe vorbe bune despre ea şi abia aştept să pun mâna pe ea.


Leapşa asta cred că a completat-o multă lume. Totuşi o pasez la Ely.

 

sâmbătă, 6 septembrie 2014

Cărţi care ne-au marcat - Top 10

Prin timpul pierdut pe facebook, (da timp pierdut...asta e părerea mea) am observat că a început un nou trend, un fel de challenge în care să postezi despre cărţile care te-au marcat sau care te-au impresionat destul de tare încât ţi-au rămas viu imprimate în memorie.

Inspirată de acest trend care nu este unul deloc rău, am conceput şi eu propria mea listă de lecturi care mi-au plăcut de-a lungul timpului. Aceasta este după cum urmează:

1. Biblia. O carte din care oricine ar trebui să citească cel puţin o dată pe săptămână. E o carte care te face mai bun şi te ajută să afli cine eşti, de unde vi şi încotro te îndrepţi. Mai mult decât atât este foarte complexă.
Conţine istorie, proverbe, psalmi etc.

2. Micul Lord Fauntleroy de Frances Hodgson Burnett - este o carte care îmi plăcea foarte mult în copilărie. Am citit-o de foarte multe ori. Mă impresiona modul în care un copil poate schimba lumea adulţilor.


3.Marile speranţe de Charles Dickens - a fost o carte drăguţă ce m-a impresionat la momentul care am citit-o deoarece Miss Havisham care mă înspăimânta la vremea aceea, prin modul în care a oprit ceasul, timpul şi prin faptul că purta aceiaşi rochie de mireasă de atâţia ani. Creepy lady! :)


4.Şoareci şi Oameni - John Steinbeck. Ne arată cum natura umană poate fi ciudată şi cum şi chiar şi cei care par a fi inofensivi pot cauza dezastru în calea lor.


5. Vălul pictat - Somerset Maugham. O carte despre sentimente, despre o dragoste dureroasă.


6. Blackmoore: A Proper Romance - Julianne Donaldson . O carte despre cum te simţi întemniţată într-o colivie chiar şi atunci când crezi că ai regăsit libertatea.

7. Marele Gatsby- F. Scott Fitzgerald. Despre cum să ajungi victimă colaterală încercând să îi ajuţi pe alţii din iubire sau cum uneori visele noastre sunt ca o luminiţă, o nălucă ce se năruie într-o clipă.

8. Jane Eyre - Charlotte Bronte. Dragostea învinge mereu. 


9. Raţiune şi simţire - Jane Austen. E foarte bine să menţi un echilibru între cele două.

10. Portretul lui Dorian Gray - Oscar Wilde. Obsedat de propriul chip?
Vă provoc şi pe voi book loveri nu la o găleată cu gheaţă în cap, ci să întocmiţi o listă plină de cărţi care v-au impresionat. Abia aştept să văd lista voastră pentru a putea să mai pun câte ceva în lunga mea listă to-read.

background